un gand, doua

Am observat ca duc o viata mai buna alaturi de cei retrasi, care stau in umbra si ies la lumina atunci cand sunt solicitati sau vor sa-si spuna punctul de vedere, si atunci o fac cum trebuie. Ma aseman cu ei. Dar nici langa cei agitati, excentrici, colerici, autoritari sau sangvinici nu duc o viata mai proasta. Ideal e ca toata lumea sa fie sincera, iar de aici porneste totul. Poti fi apreciat de mine prin simplitatea de care dai dovada. Nu e greu sa ii asculti pe toti la inceput, sa-ti faci o idee si apoi sa ii judeci pe parcurs. Sunt cativa colegi de facultate care m-au ajutat sa ma descopar si cunoscandu-i pe ei, m-am cunoscut si pe mine mai bine. Ajung sa ma inteleg bine cu toata lumea, pentru ca ignor multora mult. Sau nu vreau sa aud si uit mai usor. Greseli, minciuni, acuzari, mustrari sau certuri pot fi ignorate daca duci o viata sanatoasa, fara stres si ai o minte libera (sau goala ). Trec peste orice repede, daca nu necesita prea multa atentie, dar nu uit. Mi se poate zice ca sunt pasiva sau inconstienta sau cum mai vreti, oricum analizez totul la un moment dar, chiar daca e prea tarziu. Sunt criticata la randul meu, nu sunt deranjata in nici un fel, caci din unele critici ma pot schimba in bine. Vreau sa ma simt cu inima impacata ca am facut ce trebuia la timpul potrivit si sa nu regret mai tarziu ca am pierdut o ocazie. Daca ma simt bine intr-un colectiv pot sa ma exteriorizez mai mult, pot sa o dau in bara sau sa castig multora increderea, ai o groaza de oportunitati, ideea e sa te impui la momentul potrivit.

Ma schimb greu, mie mi se pare un efort. E greu sa schimbi un loc unde te-ai obisnuit si a inceput sa faca parte din tine, la fel si o persoana. Nu poti fi prieten cu toti ci doar cu unul, doi sau trei. Inseamna mult sa ai timp si spatiu in suflet pentru toti.

Treaba cu scrisu, nu caut sa fiu originala pentru ca sunt ^_^. Fiecare e unic si are atuurile lui. Oricum..la tema asta sunt de acord cu Anais Nin (cred ca il cheama) care zice ca

“The role of a writer is not to say what we all can say, but what we are unable to say”

Deci scriitoare nu-s, sunt o persoana cu ganduri.