placerea vietii esti tu

pictez in mintea mea straina,
lauda cea arar adusa,
apoi, ca sa o am in mine,
cand timpurile-mi sunt apuse.

evoc curate dulci cuvinte,
ramase in unghere ascunse,
e drept, furate parca, fara mila,
atunci cand vremea e venita.

voi ce stiti a trai bine,
in zadar pociti.. Ce lume..
e-nalt, si nu-l ajungi.. niciunde,
Tarcati de pacate, taceti, ajunge.

incet se poate stinge,
inconstient de frangeri.
esti tu ce ma inviori in zori
sipet nepatruns de comori

tu lucrezi, si nu stii ce-mi faci
inima-mi descosi in draci
te las stiind ca o sa te-mbratisez mut
urmand tiparul deja stiut.